marți, 21 februarie 2017

Concediul de maternitate ( ziua x)

De mult timp imi doresc sa scriu despre experienta mea ca proaspata mamica, si dupa o zi ca cea de azi, chiar m-am hotarat sa impartasesc trairile mele din aceasta perioada. Daca pentru Debarcarea din Normandia, ziua de referinta a fost Z, eu am ales ca a mea sa fie X. Una din multele zile X.... Sigur nu sunt doua la fel, in ce priveste activitatile sau aventurile, doar intensitatea oboselii psihice coincide uneori.
Dupa parerea mea, concediul de maternitate nu ar trebui sa se numeasca "concediu", ci mai degraba, "detasare". E adevarat, ca in aceasta perioada nu se desfasoara aceeasi activitate ca la serviciu, insa este un loc de munca diferit, care implica mai multa rabdare, mai multe frustrari si o stare de oboseala continua. De la orice job poti lua o pauza, insa jobul de mama este full time, 24/7. Desigur, si satisfactiile sunt pe masura.
Este complet gresit sa spui ca o mama aflata in concediu de maternitate sta acasa, cu copilul. Ea nu sta. Ea "este" acasa cu copilul. Este conectata la niste baterii invizibile, care se incarca cu imbratisari de manute mici, cu primele cuvinte stalcite, cu zambete si hohote de ras, cu priviri poznase si cu pupici balosi. Uneori si cu palme, ciupituri, muscaturi, tras de par.
Din fericire, si eu ma aflu printre aceste mandre supravietuitoare ale speciei "mama", si realizez pe ce zi ce trece cat de mult m-am schimbat, mai ales la finalul unei zile din acestea.
Ziua parea promitatoare de dimineata: o vreme oribila, ploaie, frig, intuneric...perfect pentru stat in casa, eventual chiar in pat. Dar cand ai copii, statul in pat este ceva care tine de domeniul utopic sau medical. Asadar, e dimineata... Ca de obicei, nu m-am trezit de buna voie, ci sub incidenta unor degetele care trageau cu incapatanare de pleoapele mele, la ora opt fix. Cand am deschis ochii, fortata de imprejurari, posesorul degetelelor era deja in piciore, langa pat, indreptandu-se spre usa. Am sarit din pat, sa ii deschid usa, el fiind pregatit de rutina zilnica, si salutandu-l pe tati, asa in treacat: "taatti". Ca in fiecare dimineata, copilul meu, descult, in pijama, s-a dus direct la aspirator, (care sta pitit dupa un dulap), tragandu-l cu mare dificultate in centrul camerei, unde scoate cablul si tipa la cine se nimereste pe acolo, ori eu, ori sotul, sa fie bagat in priza. Deci ne apucam de aspirat. Asa cu ochii lipiti de somn, impleticindu-ne... Vrea sa aspire el in ultima vreme, asa ca facem cu randul, ca sa nu fie suparare, si sa si facem treaba. Influentati de excesul de zel al copilului pentru curatenie, (si in special datorita pasiunii pentru aspirator) i-am cumparat un aspirator de jucarie, care a fost conceput sa aspire niste bilute de polistiren, cu care a si fost dotat. Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca am bilute din alea in toata casa, in cantitati variate si dispersate uniform pe absolut toata suprafata... Dupa ce am aspirat, si am facut ordine prin camere( facut paturile, schimbat o lenjerie in timp ce repetam culorile si animalele de pe covor, strans jucariile), ne-am spalat si imbracat, ne ducem la bucatarie sa mancam. Girofimea sa nu prezinta prea mult interes fata de meniu, serveste doar cateva bucatele de paine cu unt si branzica, si jumatate de pahar din nelipsitul shake, dupa care solicita cu vehementa eliberarea din scaunul de masa, pentru a putea alerga dupa pisica. Profit de aceasta activitate si pun haine la spalat, dupa care, aduc aspiratorul in sufragerie. Toata atentia a fost indreptata spre obiectul muncii. Iar ne batem pe el... Ii dau si lui aspiratorul de jucarie, sa facem impreuna, poate avem mai mult succes la strans bilutele. Intre timp, arunc niste pulpe in cuptor si pregatesc niste legume la tigaie, spre a fi servite la pranz. Sunt monitorizata foarte atent, cerandu-mi-se spre gustare fiecare leguma in parte, in stare cruda. Ma supun solicitarilor deloc pasnice, si ofer bucatele pe care, le culeg resemnata, de prin bucatarie, in urmatoarele zece minute. Ma simt nevoita sa apelez la un alt gadget de mare interes. Este vorba despre kit-ul: matura+faras. Atat mi-a trebuit, obiectele mi-au fost confiscate, fara drept de apel, si duse urgent in sufragerie, pentru a completa seria obiectelor destinate curateniei. Lipseste galeata cu mop. A, nu! M-am inselat! Nu lipseste. I-am luat copilului galetusa cu mop si storcator. Tocmai m-am impiedicat de coada de la mop. Uitandu-ma in jur, observ storcatorul proptit chiar de usa de la intrare, iar galeata este si ea rasturnata mai incolo. Deci toate sunt in pozitie. Deja e 12.30, deci trebuie sa pregatesc masa: pun la racit un copanel si o portie de legume, dau mancare pisicii, care este petrecuta pana la farfurie cu chiote si smotoceli. Desprind copilul de pe ea, si reusesc sa finalizez curatenia. Duc aspiratorul la locul lui, in urlete si proteste. Strang toate celelalte obiecte imprastiate, reusesc sa matur si in bucatarie, si ne spalam pe maini sa mancam. Juniorul este foarte incantat de meniu, inregistram un succes prin faptul ca nu se pateaza absolut deloc, de data asta. Mancam amandoi. In timp ce el isi savureaza copanul (a se citi: roade osul), eu incep sa strang, sa spal vase, dupa care scot rufele din masina. Vazand ca e ora 14.10, imi aman planurile de a mai gati ceva, pentru a pune copilul la somn. Asa cred eu. Ca trebuie pus copilul la somn. Dar pe el, il intreaba cineva? Nu....Uite de aia ne jucam si alergam prin casa ca bezmeticii inca jumatate de ora.... Buuun. Hai totusi sa facem nani, propun eu. Ne mai uitam in vreo trei carti, o alegeam pe care din care vrem sa citim, si....in sfarsit, adoarme. Perfect! E momentul sa intru in priza. Dar pana atunci cum am fost? Aaaa, alea erau bateriile.... Ma duc sa curat cartofi pentru o tocanita si sa fac niste briose cu afine. (Proasta inspiratie!). Mi-am pus un pahar cu suc in timp ce curatam cartofii, uitandu-ma la ceva la tv. Alta idee proasta...  Reusesc sa fac tocanita si briosele, care nu au iesit cum speram, dar...si-au facut treaba. Orice aspect ar avea un preparat, el este perfect pentru imprastiat prin casa, pe o arie cat mai extinsa. Imi asumasem cumva ca afinele se vor completa perfect cu bilutele de polistiren care scapasera de cele doua aspiratoare... Nimic mai adevarat! 
Se aude un scancet. Apoi miscare de boabe in bolul pisicii....Pfaaa! Am uitat sa iau bolul, si ma gandesc ca precis il va varsa. Total eronat! Urc, si din capul scarilor vad copilul venind din dormitorul meu, ciufulit, si cu o mimica ce indica inceputul urlatului, molfaind ceva. Asa am inteles ca el luase o bobita de a pisicii sa o manance, pana ce se va intalni cu mine, stiind ca eu nu ii dau voie, ba mai mult, il pun sa o si scuipe. Era prea tarziu...
 Cand ajungem in bucatarie, ii servesc, plina de emotie, o briosa. O ia si incepe sa infulece incantat, aruncand si pe jos bucatele pentru niste porumbei imaginari, pe care am observat ca ii hraneste in mod constant. Inevitabil, calc pe niste afine, trasand dungi perfect paralele pe trei placi de gresie. Superb! Intentionez sa le sterg, dar copilul doreste sa plece in sufragerie, pentru a imprastia restul afinelor pe scari, si restul firmiturilor pe covor, in zonele mai greu vizibile, pentru a fi calcate si intinse cu certitudine si precizie. Il conduc la locul cu pricina, sperand totusi ca va manca cuminte briosa, uitand-se la tv, unde am avut grija sa ii selectez cantecelele preferate. Asa imi place sa ma amagesc uneori. Ma intorc sa mai strang ceva, cand, aud un zgomot ce-mi aminteste ca am lasat un pahar cu suc pe scari.... Mda... Copilul varsase sucul, deoarece statea in calea proiectului sau de a pune briosa in pahar. Am surprins fotografic imaginea, dupa care am venit cu mopul... 
Avand in vedere ca nu iesisem afara si refuzasem invitatia la joaca a vecinei, cu a carei fetita devasteaza, pe rand cand casa noastra, cand pe a lor, m-am gandit sa le invit pe ele la noi, la o briosa.
Am avut parte de un spectacol pe cinste! Pe langa faptul ca nu au mancat nimic, copiii s-au distrat, imprastiind, pe langa briose, afine, bilute, si toate jucariile, ocazie cu care le-au regasit si pe cele ignorate de multa vreme. Am reusit sa le asiguram un program de joaca complet! Pe langa activitatea de baza, aceea de a ii desparti cand se cearta pe o jucarie, de a-i pazi sa nu se loveasca, de a-i cobori de 1000 de ori de pe scari, sau de a urca dupa ei, ne-am si amuzat vazandu-i ca se distreaza zgaltaind tarcul cu jucarii, molfaind suzete si dansand. Mare tragedie a fost cand aspiratorul de jucarie a cedat, fiind suprautilizat. I-am dat dispozitie lui tati sa aduca baterii. Intre timp, fiul meu mi-a semanat pe covor si bobite de rodie, ca sa fie si ceva rosu, sa nu se deoache. Mai tarziu am gasit chiar si o boaba de strugure, lipita etans intr-o margine, ca deh, am zis sa le dam fructe copiilor. Timpul a trecut mult mai placut si repede, si uite asa, s-a facut ora 20.00. Tocmai facusem o ciorbita de gaina de tara cu rosii si galustele, asa ca am pus copiii la masa. A fost foarte apreciata ciorba mea. Chiar si de bluzitele lor, inmuiate bine in zeama. Nici nu apucasem sa mai strang pentru a mia oara in bucatarie... Nu mi-am mai cerut scuze fata de vecina mea, considerand ca intre mame acestea nici nu-si au rostul.
Asa se face ca, atunci cand a venit sotul meu, sufrageria arata ca dupa razboi, (in bucatarie mai apucasem sa strang, cat a suprevegheat vecina piticotii), plina de jucarii, firmituri, afine, rodie, haine de intins. L-am tinut la curent totusi cu activitatile noastre, rugandu-l sa imi aduca ceva bun, ca sa pot incheia si eu seara intr-o nota relaxanta. Dupa ce am adormit copilul, m-am aruncat ca o hiena asupra unei amandine, am baut un pahar de cidru de mere si am vazut o jumatate de film. Nu, nu am adormit. As fi vrut sa-l vad pe tot, dar ghemotocul meu, obosit de atata zbenguiala, a vrut sa vina mami langa el, asa ca...m-am dus sa adorm langa puiul meu, mirosindu-i perisorul moale, spalat cu sampon pentru bebelusi, gandindu-ma ca acesta e cel mai minunat sentiment din lume.

luni, 6 februarie 2017

Fursecuri (cookies)

De cate ori vreau sa fac ceva rapid, in afara de banalul chec, prepar aceste fursecuri fragede si aromate, care pot fi servite ca atare, lipite cate doua, cu crema de ciocolata sau glazurate. Reteta este foarte simpla, iar ingredientele se numara printre alimentele ce se gasesc permanent in orice casa. Se foloseste ca masura o ceasca de cafea (125 ml).
Ingrediente:
  • 3 oua;
  • 250 ml ulei;
  • 200g zahar;
  • 350g faina;
  • arome dupa preferinta ( vanilie, migdale,scortisoara)
  • stafide, fulgi de ciocolata (sau bucatele de ciocolata)
Mod de preparare:
La fiecare ou, se pune 1/2 ceasca ulei, 1/2 ceasca zahar, 1 ceasca faina se amesteca intr-un vas, se adauga aroma si  restul de faina, amestecandu-se cu o lingura de lemn, pana cand se obtine un aluat din care se pot modela bilute, ce vor fi turtite cu podul palmei sau cu ciocanul de snitele. Pentru ca aluatul sa nu se lipeasca, ne vom unge mainile cu putin ulei. Aluatul se ia cu lingurita din vas, astfel incat fursecurile sa aiba aproximativ aceeasi dimensiune. Se pun in tava, pe hartie de copt, si se coc la foc mic, pana se rumenesc dedesubt. Daca dorim fursecuri cu ciocolata, vom adauga bucatele de ciocolata sau fulgii, inainte de a le introduce in cuptor, iar in cazul celor cu stafide, acestea se vor amesteca in compozitie.